MAGII


Cu chipul unei flori de stânci,
o stea din cer călătoreşte
spre Betleem, spre văi adânci,
şi la o casă se opreşte.

"Steluţo clipocind pe cer,
de ce te-opreşti ca o minune
şi răscoleşti orice ungher,
cu-ndemnul tău la rugăciune?"

"Aici, în Betleem, pe fân
născutu-S-a din cer Mesia.
Iar eu, o clipă cât rămân,
vă cer: vestiţi-I bucuria!"

Uimiţi de-al stelei tainic grai,
cu paşi de vis vin magii-n casă,
să vad-un Prunc născut din Rai,
în lumea cea de patimi roasă.

Îl văd... coboară în genunchi
străluminaţi de bucurie
şi-apoi I-oferă un mănunchi
de pământească bogăţie.

Părinţii sfinţi privesc acum
miraţi şi nu le vine-a crede ...
Ei vor avea şi bani de drum
căci Tatăl orice lucru vede.

Ieşiră magii-n noaptea grea,
şi Pruncu-n casă gângureşte.
Un glas, mai nalt ca orice stea,
plin de putere le vorbeşte:

- "Să nu vă duceţi la-mpărat,
căci Fiul vrea să Mi-L omoare!"
Şi magii drumul şi-au schimbat,
şi clipa-n zi de sărbătoare.

*
Cu dor când te-a chemat Isus,
rămas-ai pe aceeaşi cale ?
Sau doruri sfinte te-au condus
spre ţinta îndurării Sale ?

De ai rămas pe-acelaşi drum
de negură şi de păcate,
îţi schimbă calea chiar acum,
să fii cu Domnul păcii frate.

Apucă astăzi drumul Lui,
purtând pe umeri a ta cruce,
căci altă cale-n lume nu-i,
spre cerul sfânt a te conduce!